vineri, 15 noiembrie 2013

In memoriam Ioan Prelipcean, la Botosani


Manifestarea "In memoriam Ioan Prelipcean" a avut loc la Centrul Cultural Agata Botosani, fiind organizata de Fundatia Natională pentru dezvoltare Comunitară Botosani. Scriitori, profesori si prieteni au participat la lansarea unui volum dedicat compozitorului și profesorului Ioan Prelipcean. Amintim doamna Lucia Olaru Nenati, scriitoare şi publicistă, doctor în filologie, Gheorghe Median, muzeograf Muzeul Judeţean Botoşani, Cătălina Constantinovici, de la Asociația culturală ,,Vis de Artist", Dumitru Ivan, directorul Editurii ,,Quadrat”- Botosani, scriitorul Petruţ Pârvescu, care au prezentat din viata si opera muzicianului  Ioan Prelipcean.

    ,,Ioan Prelipcean a realizat un ”experiment” intitulat ”ABC pianistic” prefațat de un referat conceput și semnat de către fosta mea dnă dirigintă Gabriela Mineață, pe atunci șefa Comisiei Metodice a Catedrei de Pian din cadrul Școlii Generale nr. 6, ceea ce reprezenta școală de muzică, care aprecia la acea dată – 17 februarie 1989 – că lucrarea ”este o metodă de pian pentru începători, în care autorul încearcă să îmbine experiența sa de pedagog cu aceea de compozitor” și că, astfel, ”metoda câștigă în accesibilitate și mesaj estetic”. 
     Volumul cuprinde exerciții și piese compuse de diferiți compozitori, precum Johann Sebastian Bach, Carl Czerny, Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart, Robert Schumann, Bela Bartok, Silvia Teodorescu, Dumitru Georgescu-Kiriac, dar și piese semnate de autor: ”Mici variațiuni pe un cîntec de leagăn”, ”Pe balansoar”, ”Temă cu variațiuni”, ”Mică suită pe teme folclorice”, ”Studiu tehnic”, ”Balerina – vals pueril” și prelucrări de folclor. Am fost elevă a Școlii de muzică din Botoșani și astfel l-am cunoscut pe domnul profesor. Și în acea perioadă, și mult mai târziu, a fost în casa noastră pentru a ne acorda pianul. Dar în casa cărui botoșănean ce deține un pian n-a fost domnul Prelipcean? 
     De asemenea, mi-l amintesc la concertele susținute de orchestra Filarmonicii botoșănene, în pauză, în aceeași ipostază, de a acorda pianul. A dirijat orchestra populară ”Stejărelu” din Botoșani și a compus muzica pentru spectacolul de teatru ”Răzvan și Vidra” prezentat în stagiunea 1971-1972. 
    Parcurgând câteva dintre partiturile pe care mi le-a pus la dispoziție doamna Prelipcean, am sesizat dorința de perfecțiune a compozitorului, prin notațiile prezente în fiecare lucrare, dar și prin aranjamente muzicale diferite pentru aceeași lucrare. Voi mai aminti lucrările sale – ”Gazel”, piesă corală compusă pe versuri eminesciene, și cele două ”Balade pentru nai și orgă”, în Sol Major și în mi minor, ambele datate din anul 1993 și dedicate naistului Gheorghe Zamfir. Mi-ar plăcea să pot regăsi aceste compoziții, dar și altele la Biblioteca Județeană ”Mihai Eminescu” Botoșani, pentru a putea fi accesibile oricui dorește să le studieze și să le facă cunoscute fie muzicologic, fie prin diverse interpretări. Am adaptat o parte din Suita ”Urare”, pentru cor mixt, pian și instrumente de percuție, o lucrare preluată din folclor și prelucrată de către Ioan Prelipcean, pentru Marta Paladi și Manuela Tican, reprezentante ale Asociației culturale Vis de Artist, acesta fiind momentul muzical din cadrul evenimentului". (prezentare Cătălina Constantinovici)

 
Imaginea unui creator


,,Pe lângă golul efectiv pe care-l produce in viata culturală a Botosanilor, disparitia unor valorosi intelectuali si creatori riscă adesea cufundarea in ceata uitării a unor personalităti de seamă. 
     De aceea, socotim extrem de binevenită initiativa familiei muzicianului Ioan Prelipcean de a prezenta celor interesati (poate prea putin deocamdată), pe scurt, viata si creatia celui care a slujit, zeci de ani, scoala, institutiile de cultură si arta botosănene, omul prezent in viata muzicală de aici ca pedagog, interpret, dirijor, compozitor si culergător de folclor muzical.  
    Născut in judetul vecin, Suceava, in Horodnicul de Jos din preajma Rădăutilor, intr-o familie de tărani, Ioan Prelipcean isi programase, initial, să devină un tăran ceva mai cult, absolvind cursurile medii  agrozootehnice.                                                               
    Un concurs organizat de o formatie profesionistă suceveană ii oferă sansa de a deveni solist al Ansamlului ,, Ciprian Porumbescu”. Evaluându-si potentele, tânărul interpret intră pe portile Conservatorului bucurestean, după absolvirea căruia devine profesor de muzică, mai apoi secretar muzical al ansamblului de unde plecase, continuându-si activitatea la Botosani, ca metodist, professor la Liceul de Muzică, secretar muzical al filarmonicii locale, dirijor al formatiei de muzica populară ,, Stejărelu”, in paralel practicând, cu maximă responsabilitate, munca de acordor de piane (lucru făcut chiar si pe pămaânt francez, dupa 1989).                       
   ,,Cartea Sotului meu-inima mea”, purtând semnătura sotiei sale, doamna Alexandrina Doina Prelipcean, ne prezintă momente din viata celui dispărut in urmă mai bine de un an, sintetizând: ,, Prin tot ce a realizat el, ca pedagog si om de creatie, s-a impus în mediul in care a activat, si-a durat o reputatie izvorată din recunoasterea de către cei din jur a talentului sau, din indeplinirea exemplara a angajamentului său de a fi un bun dirijor, un sensibil si harnic descoperitor al creatiilor folclorice din zona Botosanilor”.                                                  
    Volumul este o oglinda fidelă a activitătii si vietii lui Ioan Prelipcean, prezentând in paginile sale un jurnal de insemnări din perioada 1958- 1969, multe din acestea făcând referiri la aspecte sociale, cultură, in general,  analizând cazuri si fenomene ce prezentau importanta pentru muzician.                                                                                                      
      In alt  ,,compartiment” al scrierii la care ne referim, sunt prezentate fotografii ce consemnează momente din viata sa, prezentând familia, satul in care s-a născut, prieteni ai săi, deplasări ale sale impreună cu formatia artistică peste hotare, secvente din compozitii proprii, imagini ale afiselor de spectacole in care figura numele său, diplome obtinute in concursuri cultural-artistice, la nivel national, ,,ABC pianistic”-manual destinat celor care se dedică studiului la pian. Tot aici, este reprodusă coperta CD ce contine inregistrarea melodiilor executate ca fluierat artistic, piese aflate in Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române.                                                       
  Cea de-a doua carte apărută se intitulează ,,Autopsihoterapie" si contine un numar de 671 de aforisme- autor Ioan Prelipcean. Aparută in format mic, cartea se parcurge cu multă usurintă, esenta observatiilor inscrise in paginile ei indreptâtindu-ne să-l catalogăm pe autor ca un fin observator al vietii, al oamenilor, din toate reiesind iubirea sa pentru frumos, pentru adevăr si pentru arta de sorginte populară.                                           
  Apreciind valoarea aforismelor, poetul Dumitru Ignat, care l-a cunoscut indeaproape pe autor, l-a definit prin una din reflectiile acestuia : ,, Un bun mod de viată trebuie sa fie bine căutat si bine găsit. Privind spre intregul numit existenta lui Ioan Prelipcean, as spune că el a avut si norocul, si detasarea de a afla Echilibrul. Si dacă nu toate acestea, ce altceva inseamnă fericire”. 
 Ambele aparitii editoriale (,,Quadrat”-2013) poartă in ele mesajul activitatii neobosite a unui artist care a fost convins de contributia benefică a muzicii in formarea si educarea oamenilor, a cunoscut viata si operele marilor compozitori, el insusi a devenit creator, opera sa asteptând certe confirmări din partea celor care se vor apleca asupra insemnărilor, studiilor si proiectele sale".  (Prof. Dumitru Ivan, directorul Editurii ,, Quadrat”- Botosani)
 
Viorica Hrustovici


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.