Începând de
vineri,17 aprilie, ora 19, la Cinema ”Unirea” va rula filmul ”Marussia”.
Clorofilm prezintă Marussia, primul lungmetraj al
regizoarei Eva Pervolovici, în cinematografele din România începând cu 28
martie.
„Un film tandru și emoționant
realizat de talentata Eva Pervolovici” - Matei Vișniec.
Marussia a făcut
parte din selecția mai multor Festivaluri internaționale de profil din întreaga
lume, având premiera mondială în cadrul Berlinalei 2013. Pe parcursul celor doi
ani, filmul a fost premiat cu numeroase distincții – Premiul TV5 Monde pentru
cel mai bun film Francofon în cadrul Festivalului Internațional de film
Transilvania, mențiune specială în cadrul Festivalului de Film Independent de
la Bordeaux, premiul publicului la Auburn, Australia. În ianuarie 2015, filmul
a fost lansat și distribuit în cinematografele din Franța, unde a rulat timp de
șapte săptămâni, iar critica de specialitate l-a întâmpinat foarte bine.
Sinopsis:
Lucia, o mamă rusoaică de 35 ani, şi
Marussia, fetiţa ei de 6 ani, cutreieră pe străzile din Paris, cu valizele în
mână. Caută în fiecare noapte un loc de dormit, în funcţie de întâlniri şi
întâmplare. În ciuda incertitudinii şi a privirilor
dezaprobatoare ale compatrioţilor lor, mama şi fiica trăiesc momente de
tandreţe.
Sunt oare
suficiente pentru a rezista?
O poveste
urbană frumoasă, văzută prin ochii unui copil, care ştie să vadă şi să găsească
minuni în banal, dar şi să privească realitatea în faţă.
Distribuție:
Dinara Drukarova, Marie-Isabelle Stheynman, Sharunas Bartas, Dounia Sichov.
Țara de producție: Franța/Rusia; Anul: 2013; Durată: 90
minute
Un film de Eva Pervolvici
Scenariu: Eva Pervolovici, Monica Stan
Imaginea: Alfredo Altamirano
ECHIPA TEHNICĂ
Producător - Janja Kralj
Regizor - Eva Pervolvici
Scenariu - Eva
Pervolvici
Monica
Stan
Imagine - Alfredo Altamirano
Montaj - Dounia Sichov
Sunet - Momchil Bozhkov
Fabrice
Osinski
Muzică - Vitto Mereilles
Produs de KinoElektron
CTB
Film Company
Filmul este distribuit în
cinematografele din România de Clorofilm.
Parteneri: Organisation
Internationale de la Francophonie, PC Doctor
Susținători și parteneri media:
MEDIA, Zile și Nopți, Cinemagia, CineFan.ro, EDGE AND BACK, Feeder.ro,
Filmreporter.ro, MovieNews.ro, CineAmator.ro, 121.ro, TheFilmAgency.eu,
Mubi.com, The Tide Experiment, TV5 Monde, B-24-Fun.
Eva Pervolovici este o
tânără regizoare de origine română care are la activ o listă impresionantă de
scurtmetraje, videoclipuri, fotografii şi colaborări cu autori de romane şi
reviste de artă. Oricare ar fi suportul sau forma de expresie, munca sa
eclectică se concentrează asupra aceleiaşi intenţii: să facă vizibilă
subiectivitatea, lăsând să se exprime suprarealismul vieţii de zi cu zi.
După ce a studiat cinematografia la
Bucureşti, Edinburgh şi Paris, Eva Pervolovici și-a prezentat producțiile în
cadrul a numeroase festivaluri din întreaga lume, acestea fiind premiate pentru
originalitatea lor. A participat la Berlinale Talent Campus, Sarajevo şi Rejkjavik.
În 2010, selecţia la premiul Berlin Today
îi permite să facă film scurtmetraj, Little
Red, care va fi prezentat la Festivalul de Film de la Berlin din 2011. În
acelaşi an, a câştigat premiul Cannes à
la Flip pentru cel mai bun scurtmetraj. În 2011 a participat la Festivalul
de Film de la Rotterdam cu două filme în același timp (în competiţie şi
Spectrum): LubaBen şi Mina, în timp ce ultimele sale
scurtmetraje au fost prezentate, Quiara
Ah! – la Festivalul de la Moscova în
2014; Ovo la Festivalul Message to
Man din St. Pertersburg în 2013, iar Riding
Hood la Salonic în 2013. Filmele sale au fost proiectate şi în România, în
special la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (5 ani consecutiv) şi
la Next Film Festival, la Bucureşti.
În prezent, ea lucrează la mai multe
proiecte de ficţiune şi documentare.
Din 2008, Eva trăieşte şi lucrează
în Paris.
INTERVIU CU Camille Jouhair (distribuitorul francez)
şi Eva Pervolovici (regizoare)
C.J. : Ce te-a motivat
să faci un film ca Marussia?
E.P. : A fost, de fapt, întâlnirea cu micuţa Marussia. Nu căutam un
subiect în acel moment, şi nici nu mi-am spus că vreau să fac un film cu
personaje ruseşti despre imigrare. Pur şi simplu, într-o zi, acum cinci ani,
eram într-un cinematograf, la un masterclass cu Nikita Mihalkov şi Marussia,
care avea trei ani pe vremea aceea şi nu vorbea franceză deloc, a venit la mine
şi a început să-mi vorbească în rusă, am început să ne jucăm şi şarmul ei m-a
cucerit imediat. N-am mai ascultat prelegerea deloc, am făcut poze împreună. Cu
această întâlnire a început totul şi mi-am dorit să spun povestea adevărată.
C.J. : Şi povestea
adevărată cum ai aflat-o?
E.P. : După ce am întâlnit-o pe micuţa Marussia,
m-am uitat prin sală să văd a cui era. Am văzut-o pe mama ei şi i-am cerut
numărul de telefon, ceea ce de obicei, nu fac, pentru că sunt timidă şi nu
abordez necunoscuţi aşa. După aceea, din ce în ce mai mult, am început să mă
întâlnesc cu amândouă şi să aflu povestea lor. Mi-am dat seama că nu aveam să
fac nici documentar, nici adaptare exactă a poveştii adevărate. Toată munca pe care am făcut-o cu Dinara a
constat în a crea un personaj fictiv plecând de la personajele adevărate, fără
să facem o reproducere exactă a realităţii.
C.J. :
Povestea se regăseşte în vreo carte sau e o poveste care a fost vehiculată de
oamenii care cunoșteau parcursul acestei femei?
E.P. : Sunt anecdote pe
care mi le-a povestit mama Marussiei, însă şi eu am petrecut timp cu ele,
aproape un an de zile. Am urmărit-o cu o cameră 5D. Am filmat scene de viață
reală pe care le-am refăcut în filmul Marussia, cu actori și cu o echipă de
filmare. Aşadar e un amestec de poveşti auzite, cât și de poveşti inventate, de
ficţiune.
C.J. : O
rusoaică manechin care ajunge pe străzi
la Paris. Care s-a petrecut această schimbare?
E.P. : Ceea ce m-a
interesat la poveste este că nu e vorba despre o imigrantă tipică, nu intră
într-un clișeu de mizerabilism și urât. Dimpotrivă, e vorba de o femeie foarte
frumoasă, care se respectă foarte mult, cu o energie şi o frumuseţe pe care, de
obicei, nu le asociem cu imigranţii. Faptul că nu e ca ceilalţi sau că ceilalţi
nu sunt cum credem noi că sunt m-a fascinat.
C.J. : A
acceptat uşor o adaptare cinematografică a vieţii ei?
E.P. : Da, bineînţeles.
Pentru ea era firesc, asta trebuia să se întâmple.
C.J. : Cum
a decurs distribuţia, cum s-a ales actriţa care avea s-o întruchipeze?
E.P. : Distribuţia a fost
chiar dificilă, deoarece am petrecut luni de zile ca să vedem toate actriţele
rusoaice de la Paris. Au venit şi actriţe de la Moscova. A fost o distribuţie
de anvergură pentru un film cu buget mic. Dinara s-a impus cu capacitatea ei de
a susţine rolul, de a crea un personaj care să nu fie copia perfectă a
persoanei reale, dar să fie ea însăşi. A adus o contribuție creativă, a dat
căldură personajului fictiv. De asemenea, relaţia sa cu Marussia a fost
importantă pentru că însemna asumarea a două roluri: cel al personajului şi cel
de a face fetiţa să joace, care e un copil liber, sălbatic, neobişnuit să i se
spună ce să facă sau să joace în faţa camerei.
C.J. :
Multe scene s-au filmat pe străzi, în anumite locuri din Paris, pentru că ai
găsit locurile unde a trăit ea?
E.P. : Nu sunt chiar
aceleaşi locuri. Am căutat decoruri care să corespundă, dar e adevărat că
filmările sunt făcute în proporţie de 80% pe stradă, iarna. Aşadar, nu erau
condiţii optime nici pentru Dinara, nici pentru micuţa Marussia, nici pentru
echipă. A fost greu să filmăm în decoruri diferite şi ne-am deplasat foarte
mult în fiecare zi.
C.J. : Cum
ai format echipa de filmare, compusă din mai multe naţionalităţi, şi cum a fost
să filmezi în Franţa?
E.P. : Trăiam în Franţa
de câţiva ani deja, aşa că ştiam cum merg lucrurile. Janja este de origine
croată, dar a trăit în Franţa 15 ani. Am făcut echipă împreună. Janja a vrut
doar profesionişti în echipă, chiar dacă bugetul a fost foarte mic. Am avut
un inginer de sunet belgian, un operator de imagine mexican, un prim-asistent
francez, un traducător rus, actori ruși, francezi, georgianul George Babluani,
lituanianul Sharunas Bartas dar și românca Mădălina Constantin. A fost
într-adevăr un amestec de personalităţi care a funcţionat.
C. J .:
Pentru a încheia acest interviu, mai ai şi alte proiecte?
E.P. : Da, am o mulţime
de proiecte. Mi s-a acordat un sprijin financiar de la CNCul francez pentru
scrierea unui documentar. Mai am alte două proiecte de documentare şi două de
ficţiune. Aceasta este o perioadă în care scriu mult.
Extrase din presa franceză:
