vineri, 17 aprilie 2015

”Marussia” - la Cinema ”Unirea” Botoșani

Începând de vineri,17 aprilie, ora 19, la Cinema ”Unirea” va rula filmul ”Marussia”.


Clorofilm prezintă Marussia, primul lungmetraj al regizoarei Eva Pervolovici, în cinematografele din România începând cu 28 martie.
„Un film tandru și emoționant realizat de talentata Eva Pervolovici” - Matei Vișniec.


Marussia a făcut parte din selecția mai multor Festivaluri internaționale de profil din întreaga lume, având premiera mondială în cadrul Berlinalei 2013. Pe parcursul celor doi ani, filmul a fost premiat cu numeroase distincții – Premiul TV5 Monde pentru cel mai bun film Francofon în cadrul Festivalului Internațional de film Transilvania, mențiune specială în cadrul Festivalului de Film Independent de la Bordeaux, premiul publicului la Auburn, Australia. În ianuarie 2015, filmul a fost lansat și distribuit în cinematografele din Franța, unde a rulat timp de șapte săptămâni, iar critica de specialitate l-a întâmpinat foarte bine.

Sinopsis:
Lucia, o mamă rusoaică de 35 ani, şi Marussia, fetiţa ei de 6 ani, cutreieră pe străzile din Paris, cu valizele în mână. Caută în fiecare noapte un loc de dormit, în funcţie de întâlniri şi întâmplare. În ciuda incertitudinii şi a privirilor dezaprobatoare ale compatrioţilor lor, mama şi fiica trăiesc momente de tandreţe.
Sunt oare suficiente pentru a rezista?
O poveste urbană frumoasă, văzută prin ochii unui copil, care ştie să vadă şi să găsească minuni în banal, dar şi să privească realitatea în faţă.

Distribuție: Dinara Drukarova, Marie-Isabelle Stheynman, Sharunas Bartas, Dounia Sichov.

 Țara de producție: Franța/Rusia; Anul: 2013; Durată: 90 minute

Un film de Eva Pervolvici
                                        Scenariu: Eva Pervolovici, Monica Stan
Imaginea: Alfredo Altamirano

ECHIPA TEHNICĂ
  Producător - Janja Kralj
         Regizor - Eva Pervolvici
                                                    Scenariu -  Eva Pervolvici
                                                                       Monica Stan
        Imagine - Alfredo Altamirano
          Montaj - Dounia Sichov
                                                          Sunet - Momchil Bozhkov
                                                                       Fabrice Osinski
                                                        Muzică - Vitto Mereilles
                                                   Produs de KinoElektron
                                                           CTB Film Company

Filmul este distribuit în cinematografele din România de Clorofilm.
Parteneri: Organisation Internationale de la Francophonie, PC Doctor
Susținători și parteneri media: MEDIA, Zile și Nopți, Cinemagia, CineFan.ro, EDGE AND BACK, Feeder.ro, Filmreporter.ro, MovieNews.ro, CineAmator.ro, 121.ro, TheFilmAgency.eu, Mubi.com, The Tide Experiment, TV5 Monde, B-24-Fun.


Eva Pervolovici este o tânără regizoare de origine română care are la activ o listă impresionantă de scurtmetraje, videoclipuri, fotografii şi colaborări cu autori de romane şi reviste de artă. Oricare ar fi suportul sau forma de expresie, munca sa eclectică se concentrează asupra aceleiaşi intenţii: să facă vizibilă subiectivitatea, lăsând să se exprime suprarealismul vieţii de zi cu zi.
După ce a studiat cinematografia la Bucureşti, Edinburgh şi Paris, Eva Pervolovici și-a prezentat producțiile în cadrul a numeroase festivaluri din întreaga lume, acestea fiind premiate pentru originalitatea lor. A participat la Berlinale Talent Campus, Sarajevo şi Rejkjavik. În 2010, selecţia la premiul Berlin Today îi permite să facă film scurtmetraj, Little Red, care va fi prezentat la Festivalul de Film de la Berlin din 2011. În acelaşi an, a câştigat premiul Cannes à la Flip pentru cel mai bun scurtmetraj. În 2011 a participat la Festivalul de Film de la Rotterdam cu două filme în același timp (în competiţie şi Spectrum): LubaBen şi Mina, în timp ce ultimele sale scurtmetraje au fost prezentate, Quiara Ah!  la Festivalul de la Moscova în 2014; Ovo la Festivalul Message to Man din St. Pertersburg în 2013, iar Riding Hood la Salonic în 2013. Filmele sale au fost proiectate şi în România, în special la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (5 ani consecutiv) şi la Next Film Festival, la Bucureşti.
În prezent, ea lucrează la mai multe proiecte de ficţiune şi documentare.
Din 2008, Eva trăieşte şi lucrează în Paris.



INTERVIU CU Camille Jouhair (distribuitorul francez) şi Eva Pervolovici (regizoare)

C.J. : Ce te-a motivat să faci un film ca Marussia?
E.P. : A fost, de fapt, întâlnirea cu micuţa Marussia. Nu căutam un subiect în acel moment, şi nici nu mi-am spus că vreau să fac un film cu personaje ruseşti despre imigrare. Pur şi simplu, într-o zi, acum cinci ani, eram într-un cinematograf, la un masterclass cu Nikita Mihalkov şi Marussia, care avea trei ani pe vremea aceea şi nu vorbea franceză deloc, a venit la mine şi a început să-mi vorbească în rusă, am început să ne jucăm şi şarmul ei m-a cucerit imediat. N-am mai ascultat prelegerea deloc, am făcut poze împreună. Cu această întâlnire a început totul şi mi-am dorit să spun povestea adevărată.

C.J. : Şi povestea adevărată cum ai aflat-o?
E.P. : După ce am întâlnit-o pe micuţa Marussia, m-am uitat prin sală să văd a cui era. Am văzut-o pe mama ei şi i-am cerut numărul de telefon, ceea ce de obicei, nu fac, pentru că sunt timidă şi nu abordez necunoscuţi aşa. După aceea, din ce în ce mai mult, am început să mă întâlnesc cu amândouă şi să aflu povestea lor. Mi-am dat seama că nu aveam să fac nici documentar, nici adaptare exactă a poveştii adevărate. Toată munca pe care am făcut-o cu Dinara a constat în a crea un personaj fictiv plecând de la personajele adevărate, fără să facem o reproducere exactă a realităţii.

C.J. : Povestea se regăseşte în vreo carte sau e o poveste care a fost vehiculată de oamenii care cunoșteau parcursul acestei femei?
E.P. : Sunt anecdote pe care mi le-a povestit mama Marussiei, însă şi eu am petrecut timp cu ele, aproape un an de zile. Am urmărit-o cu o cameră 5D. Am filmat scene de viață reală pe care le-am refăcut în filmul Marussia, cu actori și cu o echipă de filmare. Aşadar e un amestec de poveşti auzite, cât și de poveşti inventate, de ficţiune.

C.J. : O rusoaică manechin  care ajunge pe străzi la Paris. Care s-a petrecut această schimbare?
E.P. : Ceea ce m-a interesat la poveste este că nu e vorba despre o imigrantă tipică, nu intră într-un clișeu de mizerabilism și urât. Dimpotrivă, e vorba de o femeie foarte frumoasă, care se respectă foarte mult, cu o energie şi o frumuseţe pe care, de obicei, nu le asociem cu imigranţii. Faptul că nu e ca ceilalţi sau că ceilalţi nu sunt cum credem noi că sunt m-a fascinat.

C.J. : A acceptat uşor o adaptare cinematografică a vieţii ei?
E.P. : Da, bineînţeles. Pentru ea era firesc, asta trebuia să se întâmple.

C.J. : Cum a decurs distribuţia, cum s-a ales actriţa care avea s-o întruchipeze?
E.P. : Distribuţia a fost chiar dificilă, deoarece am petrecut luni de zile ca să vedem toate actriţele rusoaice de la Paris. Au venit şi actriţe de la Moscova. A fost o distribuţie de anvergură pentru un film cu buget mic. Dinara s-a impus cu capacitatea ei de a susţine rolul, de a crea un personaj care să nu fie copia perfectă a persoanei reale, dar să fie ea însăşi. A adus o contribuție creativă, a dat căldură personajului fictiv. De asemenea, relaţia sa cu Marussia a fost importantă pentru că însemna asumarea a două roluri: cel al personajului şi cel de a face fetiţa să joace, care e un copil liber, sălbatic, neobişnuit să i se spună ce să facă sau să joace în faţa camerei.

C.J. : Multe scene s-au filmat pe străzi, în anumite locuri din Paris, pentru că ai găsit locurile unde a trăit ea?
E.P. : Nu sunt chiar aceleaşi locuri. Am căutat decoruri care să corespundă, dar e adevărat că filmările sunt făcute în proporţie de 80% pe stradă, iarna. Aşadar, nu erau condiţii optime nici pentru Dinara, nici pentru micuţa Marussia, nici pentru echipă. A fost greu să filmăm în decoruri diferite şi ne-am deplasat foarte mult în fiecare zi.

C.J. : Cum ai format echipa de filmare, compusă din mai multe naţionalităţi, şi cum a fost să filmezi în Franţa?
E.P. : Trăiam în Franţa de câţiva ani deja, aşa că ştiam cum merg lucrurile. Janja este de origine croată, dar a trăit în Franţa 15 ani. Am făcut echipă împreună. Janja a vrut doar profesionişti î­­n echipă, chiar dacă bugetul a fost foarte mic. Am avut un inginer de sunet belgian, un operator de imagine mexican, un prim-asistent francez, un traducător rus, actori ruși, francezi, georgianul George Babluani, lituanianul Sharunas Bartas dar și românca Mădălina Constantin. A fost într-adevăr un amestec de personalităţi care a funcţionat.

C. J .: Pentru a încheia acest interviu, mai ai şi alte proiecte?
E.P. : Da, am o mulţime de proiecte. Mi s-a acordat un sprijin financiar de la CNCul francez pentru scrierea unui documentar. Mai am alte două proiecte de documentare şi două de ficţiune. Aceasta este o perioadă în care scriu mult.




Extrase din presa franceză:








 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.