Muzeul Național al Țăranului Român realizează a IV-a expoziție din seria Portret / Atelier
dedicată meșterilor bătrâni și centrelor de meșteșuguri care mai sunt
încă active sau sunt amenințate de dispariție. Exercițiile noastre
vizuale urmăresc să reconstruiască și să recupereze, sub semnul
urgenței, poveștile și reperele pe care ni le oferă încă meșteșugurile
tradiționale, fără a cădea în scenografierea și calchierea tradiției.
Construită pe structura unui eseu vizual, expoziția Portret / Atelier. Ioana și Dumitru Mischiu dezvăluie,
ca și în exercițiile trecute, o anume stratigrafie care concentrează o
serie de priviri compuse pentru a oferi vizitatorilor mai multe niveluri
de lectură ale temei: arhivarea tradiției prezentă în relația colecției
de muzeu cu obiectul patrimonializat, istoria meșteșugului, mitologiile
personale care dau autenticitate și individualitate profilului de
meșter, observarea unei tipologii specifice ceramicii de Horezu,
schițarea contextului actual al acestui vechi centru de ceramică
românesc, ritmate din unghiurile de vedere ale documentării vizuale și
etnografice.
Povestea Ioanei și a lui Dumitru Mischiu, amândoi deveniți meșteri din familii de olari, începe prin anii ‘60 și traversează perioada comunistă în toată evoluția ei, până astăzi. Întrebați dacă păstrează stilul ceramicii de Horezu sau prin ce se diferențiază de ceilalți olari, răspund invariabil ca mulți meșteri din sat: facem la fel cum au apucat moșii noștri, chiar dacă mai venim și noi, pe ici pe colo, cu semne de-astea, de-ale noastre. Documentarea noastră își propune să contureze vizual un instrumentar simbolic clasicizat, alternându-i, într-un dialog viu, forme ale unui artizanat început în perioada comunistă și revitalizat de turismul cultural post-decembrist.
Povestea Ioanei și a lui Dumitru Mischiu, amândoi deveniți meșteri din familii de olari, începe prin anii ‘60 și traversează perioada comunistă în toată evoluția ei, până astăzi. Întrebați dacă păstrează stilul ceramicii de Horezu sau prin ce se diferențiază de ceilalți olari, răspund invariabil ca mulți meșteri din sat: facem la fel cum au apucat moșii noștri, chiar dacă mai venim și noi, pe ici pe colo, cu semne de-astea, de-ale noastre. Documentarea noastră își propune să contureze vizual un instrumentar simbolic clasicizat, alternându-i, într-un dialog viu, forme ale unui artizanat început în perioada comunistă și revitalizat de turismul cultural post-decembrist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.